Aș întreba izvorul meu de unde vine

El mi-ar răspunde că acolo te găsesc pe tine,

Aș întreba lumina mea de unde-apare…

Dar știu și singur – de unde încetează..

                                                   Lacrimile tale…

De-aș fi poet – ți-aș scrie o poezie

Prin versuri, rime, aluzii și cuvinte-naripate

Te-aș face să mă recunoști.. sau poate…

Să-mi simți iubirea, din a cuvintelor dulce melodie.

De-aș fi un pictor – ți-aș zugrăvi în vii culori

Un chip ce nu mă lasă, care îmi dă fiori,

Un chip de înger, o lună între stele,

Te-aș zugrăvi pe tine – crăiasa vieții mele.

Dar nu sunt decât eu – același tip de-acum un an

Același pumn de țărnă-nsuflețit tinzând spre-o stea

Pe același drum, cu-aceiași soartă - bună…rea…

Azi te iubesc mai mult ca ieri, și sigur mai puțin ca mâine..

                                                             Iubirea mea… durerea mea…

I can’t wait to celebrate our first Christmas together…

Can’t wait to see the joyfull smile on your face and the sparks in your beatiful eyes on the Christmas eve and us dancing in the middle of a candle lights circle…

You are so sweet!!! I will never be able to deeply express my gratitude towards God for letting our roads be crossed and will never stop praying for you to be safe and sound… And I will always be around you and give you my entire affection, devotion and support, my sweet sweet love…

So don’t forget about me when writing your press articles )… since YOU are the background image of my every performed action and my daily happines vitamin!

I care about you more than you could possibly know…

Am ezitat mult acest moment în care am decis să-ţi scriu. Am ezitat şi aş mai fi ezitat dacă nu mi-aş fi zis: “E Sfânta Sărbătoare de Paşti… Să încercăm să fim mai buni şi să uităm de supărări”.

Să recunoaştem că împreună am avut parte de multe clipe “deloc frumoase”, ci MINUNATE. Adevărul e că printre acestea şi-au făcut loc cu coatele şi nişte momente mai stresante. Dar să le acceptăm pentru că şi ele fac parte din viaţa noastră. Datorită lor, de fapt, apreciem clipele de care până la urmă ne îndrăgostim.

Chiar dacă risc să am un orgoliu supărat foc, acum ce să zic? Plimbându-mă printre momentele superbe pe care le-am împărţit doar în doi, ziceam să le acordăm încă o şansă. Pur şi simplu îşi merită existenţa…

Am încercat să pun cap la cap toate ciocnirile dintre noi. Despre mine: să recunosc că am devenit o egoistă răsfăţată. Despre tine: mă abţin să-ţi comentez stările. Prefer să cred că nu te-am înţeles la un moment sau altul.

Să explic de ce am devenit o egoistă? Probabil pentru că e obişnuiţa de a şti mereu de tine şi crede-mă că e cea mai minunată deprindere de care am avut parte. Sau probail pentru că ne aşteaptă o despărţire lungă şi te vreau mai mult în preajmă ca să culeg noi amintiri. Dar prefer să cred «Probabil îl iubesc mult mai mult decât acum câteva luni şi nu mai vreau să îl împart cu nimeni!»

Acum, ziceam eu, ţi-aş sugera să îţi consulţi propriul orgoliu. Să mai stai de vorbă cu el şi hotărâţi dacă se împaca cu orgoliul meu. Dacă da, «să schimbăm lumea asta spre bine» şi să fim fericiţi acceptând-o aşa cum este. Dacă nu, voi considera acest moment plin de sinceritate o clipă de slăbiciune pesonală. Sugerează-mi că nu te mai vrei deranjat şi promit (aproape că jur) că nu o voi mai face NICIODATĂ.  

Oricum, nu voi renunţa la aleea amintirilor frumoase…

Aseara, crezusem ca mi se opri inima in loc… A fost prea frumos la inceput, ca sa cred ca se poate sfrasi intr-un mod idiot (care venea, probabil, din partea mea)! Stii si tu ca, intre noi, supararile sunt ca ploile de vara: vin pe neasteptate si se termina inainte de a deschide umbrela… (uneori, aceste ploi pot fi prea reci!) Ploaia s/a terminat, dar noi inca nu am inchis umbrelele… Nu am crezut ca se va ajunge atat de departe.

Adevarul e ca abia astept sa/mi rectific  greseala. Sa revin in bratele tale, sa rad si sa ma supar alaturi de tine, dupa care sa ne impacam si iar sa radem…

Sa mai incercam o data:

Buna dimineata, TE IUBESC si asta e adevarul!