Aș întreba izvorul meu de unde vine
El mi-ar răspunde că acolo te găsesc pe tine,
Aș întreba lumina mea de unde-apare…
Dar știu și singur – de unde încetează..
Lacrimile tale…
De-aș fi poet – ți-aș scrie o poezie
Prin versuri, rime, aluzii și cuvinte-naripate
Te-aș face să mă recunoști.. sau poate…
Să-mi simți iubirea, din a cuvintelor dulce melodie.
De-aș fi un pictor – ți-aș zugrăvi în vii culori
Un chip ce nu mă lasă, care îmi dă fiori,
Un chip de înger, o lună între stele,
Te-aș zugrăvi pe tine – crăiasa vieții mele.
Dar nu sunt decât eu – același tip de-acum un an
Același pumn de țărnă-nsuflețit tinzând spre-o stea
Pe același drum, cu-aceiași soartă - bună…rea…
Azi te iubesc mai mult ca ieri, și sigur mai puțin ca mâine..
Iubirea mea… durerea mea…
